Armistitiul angajator angajat
In ultima perioada am vazut reactii clare ale multora din breasla hotelierilor si restauratorilor.
Manati de nevoia de a trage puternice semnale de alarma sau de a degaja impresii si experiente traite, suntem destui cei care simtim lipsa acuta de personal din HORECA.
DE CE NU VOR TINERII SA INVETE MESERIE IN ACEST DOMENIU?
Prin anii ’90 era o varianta pentru tineri , sa invete ospataria si hotelaria , neavand atatea oportunitati ca acum , si ma refer , in principal , la posibilitatea de a lucra in tarile vestice dar si la faptul ca in acea perioada , celelalte industrii erau in plina reorganizare, se vindeau uzinele romanesti, apareau multinationalele.
Mai ales ca in acest domeniu avantajele sunt imediate, conditii bune de munca , mediu propice pentru autoperfectionare, etc iar tinerii pot aduce valoare prin dinamismul si bucuria sfecifice varstei.
Tot in acea perioada , ca printr-un lasciv tandem , angajatorii apasati de poverile taxelor si innotand in ape tulburi dar putin adanci , au hotarat sa profite de balanta cerere-oferta pe piata muncii , si sa plateasca pe doua state salariile tinerilor care doreau sa invete meserie.
Acest fapt a dus, de-a lungul anilor , la o neincredere mare a tinerilor care dupa liceu sau facultate isi cautau joburi atractive in piata. Hotelaria si ospataria incepuse sa nu mai fie atractive imediat dupa criza financiara din 2009.
Aceasta relatie defectuoasa intre angajatori si angajati , care a durat mai bine de 15 ani, isi arata coltii acum, cand aceasta problema a deficitului fortei de munca este aproape maladiva.
Constat acum ca sunt angajatori, nu intr-o pondere multumitoare, care incearca un pact cu angajatii si trec toate darile pe hartie. Salariile devin din ce in ce mai mari, si se urmareste o revigorare rapida a sentimentului de adoptie in echipele de lucru din hoteluri si restaurante.
DACA AU TRECUT 15 ANI DE RELATII DISFUNCTIONALE , CATI ANI NE TREBUIE SA NE REVENIM ?
Suntem in plina criza a fortei de munca din domeniul HORECA. Putem sa recunoastem acest fapt , dar trebuie sa stabilim si solutii.
Angajatul nu are nici o vina. Atata timp cat terenul pe care joaca este nesigur, iar scoala a lipsit aproape cu desavarsire, e incorect sa dam vina doar pe migratia tinerilor catre alte tari mai potente.
Angajatorii au acum la dispozitie parghii de control si administrare a banilor, care in anii de dupa revolutie pareau o poveste frumoasa. Firme specializate, oameni supercalificati si credite ce pot fi accesate mai usor, sunt mecanismele care au capacitatea sa ajusteze costurile si sa aduca un aport concret in capitalul uman.
Industria hoteliera are un return on investment destul de mic, fapt pentru care ar trebui reconsiderate politicile si strategiile operationale.
MAI ESTE O PROBLEMA. FARA ANGAJATI , INDUSTRIA HOTELIERA ESTE CA O MASINA FARA CARBURANT.
Nu putem neglija la nesfarsit , sau in interes unidirectional, importanta angajatului in firma.
E nevoie de o revolutie ideologica , de o educatie antreprenoriala.Cei care administreaza banii trebuie sa constientizeze valoarea uneltelor de lucru . Nu poti construi o casa doar prin simpla afisare a banilor: iti trebuie oameni si masini de lucru in stare perfecta de functionare.
