Am ajuns în punctul în care valoarea echipei de lucru într-o firmă, contează aproape excesiv, pe antreprenor. Iar acest fapt se realizeaza, mai mult ca oricând, direct, la hotărările și viziunea de ansamblu ale antreprenorului. Bugetele stabilite care prevăd cheltuielile cu angajații, au ajuns să fie afectate ulterior de viziunea de ansamblu a omului din vârful piramidei firmei.
Modelul de business autohton, stabilit cei drept și de modelele puse în practică în anii din spate, prin ceea ce s-a întâmplat la nivel de relationare angajator-angajat , se transformă acum aproape brutal într-o relație de tip angajat-angajator cu toate formele sale de comunicare.
Altfel spus , dacă se întâmplă ca un antreprenor implicat direct în procesul de formare a echipelor de lucru a angajaților, să nu separe dorința imanentă de conducere, de conceptul nou de leadership, va suporta efectul de bumerang stabilit de situațiile create.
Angajații vor renunța repede și ușor la rateurile în organizarea echipelor și la nerespectarea condițiilor de parteneriat.

Angajații doresc parteneriate.

Iar ceea ce îi înfurie pe mulți dintre antreprenorii implicați direct în lupta managerială de tip HR , este faptul că și angajații care nu sunt policalificați emit pretenții de parteneriate.
Antreprenorul are două variante pentru ca propria firmă să aibă un grup de lucru competitiv: se implică și este un lider veritabil la nivelul întregii organizații, sau nu se implica deloc și lasă locul specialistilor să îi prezinte situațiile periodice si solutiile.