După muncă apare îndeobște un simț puternic al relaxării. Omul este dispus la cheltuieli în sfera propriei sale plăceri, astfel ca trupul și mintea să poată funcționa corect în fiecare zi. Se arată nevoia de turism.
Exista o sumă pe care, fiecare dintre noi, o cheltuim pentru relaxare. Una dintre cele mai intense și persistente dorințe este participarea la activitățile de agrement. Turismul este important pentru individul modern, poate mai mult decât realizau predecesorii noștri. Iar asta, fiindcă ritmul economic impus de societate cere unele sacrificii.
Relaxarea
Cel care participa activ la fenomenul economic actual al unei societăți, are nevoie de relaxare de tip social, adică de mersul în vacanțe, servirea mesei la un restaurant etc. Acolo unde există interacțiune cu alte persoane, relaxarea strict individuală, cea în care ne desfășuram efortul și fără o interacțiune cu ceilalți, este la fel de importantă cum este prima, dar nu o suprimă. Mă refer la citit, la acțiunile individuale montane sau altele care, oricum, se intersectează, la un moment dat, cu cele de grup, sociale.
#https://www.leaderhotelconsulting.ro/blog-opinii-si-sfaturi-hoteliere/
Momentul actual arată destul de rău pentru turismul românesc. Mai ales pentru aceia care au de returnat bani în urma unor credite bancare. Dar, și ceilalți suferă la fel de mult. Indiferent de criza prin care trecem, horeca va sta în picioare în perioadă ce urmează. E adevărat că asta durează. Dar omul activ social îl va revigora, indiferent dacă vrea neapărat sau nu. Prin ritmul impus de economia celorlalte activități, turismul va fi actualizat, fiindcă este un domeniu catalizator. Turismul ține alte activități în priză. Le dă elan, le validează. Putem lua orice industrie în discuție și observăm că în ecuație este implicat și turismul. Nici o activitate care contează la bugetul statului nu este disparată de turism.
Horeca este atât de importantă, că uneori surprinde ușurința cu care este devalorizată. Până și individul care se relaxează în horeca are tendința să o ridiculizeze.
Nevoia de turism
Și atunci ce rămâne de făcut?
Pe de-o parte, turismul prin corpul său, ce duce la refacerea individului, va supraviețui, indiferent de ce se întâmplă, iar pe de altă parte, noi, toți cei implicați în revigorarea lui trebuie să facem ca lucrurile să fie bine înțelese. Dar asta presupune în principal, bunăvoință prin reglementările aduse.
Să lași acum, în plin efort mental de înțelegere a pandemiei, ca lucrurile să fie obturate prin închiderea vacanțelor, este un minus. O pierdere adusă reabilitării individului. Mai ales că el este dispus să respecte unele reguli. Dar nu vrea izolarea față de propria sa revigorare. O vrea diluată, nu blocată.
Omul trăiește de mulți ani prin corpul turismului. Se confundă cu acesta atunci când îl consumă. Nu mai poate trăi în afara lui. Turismul a devenit un mod de viață. Atunci, cine împacă acest paradox?
Nu e nevoie de miracole, mai degrabă e necesar un acord de înțelegere pentru reabilitarea parții sensibile din viață noastră. Iar asta se face de sus în jos, fiindcă e nevoie de activitatea ospitalieră, mai mult ca oricând.